La șase ani după eșecul summit-ului de la Copenhaga, Conferința COP21 de la Paris pare să fi reușit să reconstruiască o mare parte din încrederea atunci pierdută, încredere de care este nevoie pentru a susține un astfel de efort global concertat în lupta împotriva schimbărilor climatice. Chiar dacă unele organizații ecologiste ar putea considera acest acord prea permisiv, sau dacă, dimpotrivă, republicanii americani l-ar vedea prea constrângător, majoritatea celor aproximativ 40.000 de oficiali și ecologiști care au participat la summit-ul organizat la marginea Parisului sunt de acord că el este un moment de cotitură.
„Responsabilitatea pe care o avem în fața istoriei este uriașă“, declara şeful diplomaţiei franceze, Laurent Fabius, la finalul maratonului de negocieri al Conferinţei Părţilor (COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice care s-a defăşurat în perioada 30 noiembrie - 12 decembrie 2015 la Paris.

Principalele puncte prevăzute în acordul asupra climei de la Paris

Acordul cu privire la limitarea încălzirii globale la cel mult 2 grade Celsius raportat la epoca preindustrială a fost adoptat, în data de 12 decembrie 2015, la Paris, de cele 195 de state participante la Conferința internațională privind schimbările climatice (COP21). Acest acord este considerat ca fiind „un moment istoric de cotitură“ în lupta împotriva schimbărilor climatice și împotriva încălzirii globale.
„Acordul pentru climă de la Paris a fost adoptat“, a anunțat șeful diplomației franceze, Laurent Fabius, care a îndeplinit și funcția de președinte al Conferinței COP21. Acest anunț a declanșat ropote de aplauze în sala conferinței.

Șeful diplomației franceze a caracterizat acest proiect de acord drept „ambițios și echilibrat“, subliniind că va reprezenta „un moment istoric de cotitură“ pentru întreaga planetă.

În cadrul negocierilor, care s-au prelungit până la primele ore ale dimineții de sâmbătă (12 decembrie - n.r.), negociatorii au părut că au ajuns la compromisul de care era nevoie, iar Laurent Fabius a prezentat punctele esențiale ale acordului: un obiectiv mai ambițios de limitare a creșterii temperaturii medii globale la mai mult de 2 grade Celsius, un fond de 100 de miliarde de dolari pentru finanțarea statelor în curs de dezvoltare dincolo de anul 2020 și un ciclu de cinci ani pentru verificarea respectării angajamentelor naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Textul acordului propune limitarea creșterii temperaturii globale medii „cu cel mult 2 grade Celsius“ și „continuarea eforturilor pentru a coborî această limită de creștere până la 1,5 grade Celsius“. Obiectivul celor 2 grade Celsius, prin raport la epoca preindustrială a fost stabilit în 2009, la Copenhaga și impune reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), dar și măsuri de economisire a energiei și investiții în energiile regenerabile, precum și planuri de reîmpăduriri pe suprafețe extinse.

Numeroase țări, în special statele insulare, sunt în pericol în cazul în care creșterea mediei a temperaturilor globale va depăși 1,5 grade Celsius, ceea ce va duce la creșterea nivelului oceanului planetar.

Din cele 195 de state reprezentate la conferința de la Paris, 186 au anunțat măsuri privind limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până la orizontul anului 2030. Dar chiar și dacă aceste măsuri vor fi respectate întocmai, ele ar fi dus la o creștere a temperaturii medii globale de aproximativ 3 grade Celsius.

Pentru a atinge obiectivul celor 2 grade Celsius textul propune „un vârf al emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai scăzut posibil și adoptarea cât mai rapidă a unor reduceri rapide ale poluării pentru a se ajunge la un echilibru între emisiile rezultate din activitățile antropice și cele ce pot fi absorbite“, o referință posibilă la păduri, dar și la tehnologiile noi de captare și de stocare ale dioxidului de carbon.

Una dintre dispozițiile cheie ale acordului se referă la constituirea unui mecanism voluntar de verificare a respectării angajamentelor naționale. O astfel de verificare se va desfășura la fiecare 5 ani și va „reprezenta o continuare a raportului precedent“. O primă revizie obligatorie ar urma să aibă loc în 2025, după un bilanț colectiv de acțiune prevăzut pentru anul 2023. O primă discuție cu privire la acțiunile întreprinse și măsurile luate între timp este prevăzută pentru anul 2018.

Convenția ONU asupra Climei din 1992 a introdus o distincție strictă între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește împărțirea obligațiilor în acest domeniu. Țările industrializate, cum sunt SUA, doresc să fragmenteze această linie de demarcație clară, iar țările în curs de dezvoltare, așa cum este India, refuză să accepte ștergerea demarcației în numele dreptului lor de dezvoltare și a responsabilității istorice a emisferei nordice în ceea ce privește poluarea excesivă și a schimbărilor climatice.

În ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, această „diferențiere“ rămâne activă: țările dezvoltate „trebuie să fie pe punctul de a adopta obiective ale reducerilor de emisii poluante în valoare absolută“, în timp ce țările în curs de dezvoltare „trebuie să continue să-și îmbunătățească eforturile“ în lupta împotriva încălzirii globale, în funcție de situația lor națională.

O altă dispoziție importantă este cea cu privire la acordarea unui ajutor financiar țărilor din emisfera australă. În 2009 țările dezvoltate au promis că vor vărsa 100 de miliarde de dolari pe an, începând cu 2020, pentru finanțarea politicilor climatice din țările în curs de dezvoltare. Acestea din urmă au solicitat o creștere progresivă a acestei sume și o mai mare claritate cu privire la mijloacele de transpunere în practică ale acestei dispoziții.

De cealaltă parte, țările dezvoltate nu doresc să suporte singure aceste costuri și solicită contribuții și din partea unor țări aflate în plină expansiune economică, precum China, Coreea de Sud, Singapore sau de la țările cu bogate rezerve de petrol. Formula propusă este că „țările dezvoltate ar trebui să asigure resursele financiare pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare“ să se adapteze la efectele schimbărilor climatice și să ia măsuri pentru a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

Cele 13 zile de negocieri nu au fost însă prea liniştite, participanţii la conferinţă fiind nevoiţi să negocieze sub imperiul presiunii străzii, Parisul fiind luat cu asalt de mii de demonstranţi care cereau măsuri mai drastice în privinţa schimbărilor climatice.

Polițiștii au reținut 208 persoane, dintre care 174 a fost plasate în arest, după o manifestație marcată de violențe în Piața Republicii din Paris, în ajunul deschiderii Conferinței internaționale asupra schimbărilor climatice (COP21).

Zeci de mii de persoane au ieși pe străzi şi în Australia, în cea de-a treia zi de manifestații la nivel mondial, cerând liderilor planetei să ia măsuri ferme privind schimbările climatice.
Liderii lumii sunt încrezători în viitorul acordului COP21

România a îndeplinit un rol cheie pe parcursul negocierilor, ministrul român al Mediului, Cristiana Pașca Palmer, fiind desemnat să reprezinte Uniunea Europeană în cadrul negocierilor privind adaptarea la schimbările climatice.

„Privesc această poziție ca pe o «responsabilitate» față de toți parteneri noștri europeni, asupra unui subiect de importanță crescută la această conferință, în contextul în care toate țările lumii sunt afectate de impactul din ce în ce mai agresiv al schimbărilor climei. Adaptarea la schimbarea climei este o temă care ar trebui discutată mai pregnant și în România“, spunea ministru român.

Referindu-se la documentul final, Cristiana Pașca Palmer a declarat: „Suntem foarte mulțumiți de acest acord. Este o realizare cu adevărat istorică. Comunitatea internațională a arătat că, în ciuda tuturor diferențelor, se poate uni și trece peste orice obstacol, pentru a îndeplini un obiectiv comun, acela de a asigura viitorul planetei. Este clar că acest acord, în forma în care a fost adoptat, demonstrează că tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon este inevitabilă. Vorbim despre un document istoric, global, durabil, dinamic și pe care foarte mulți l-au considerat imposibil de adoptat“, a precizat ministrul român.

Papa Francisc s-a arătat încântat de adoptarea de către 195 de țări a acestui acord fără precedent de luptă împotriva încălzirii globale și a cerut acordarea unei atenții deosebite celor mai vulnerabili, afectați mai mult de dezastrele climatice.

„Aplicarea acordului va necesita un angajament unanim și o implicare generoasă din partea tuturor. Trebuie să fie garantat acest cadru și să se acorde o atenție particulară viitorului populațiilor cele mai vulnerabile. Îndemn comunitatea internațională în totalitatea sa să continue cu atenție drumul început, în sensul unei solidarități, care să devină din ce în ce mai activă“, a spus Suveranul Pontif.

A doua cea mai populată țară din lume, cu 1,2 miliarde de locuitori, India a avut o pondere importantă în cadrul negocierilor privind acordul. În numele unei „justiții climatice“, în favoarea țărilor cele mai sărace, India a cerut de asemenea ca țări dezvoltate ca SUA să-și asume o parte mai importantă din costul adaptării la impactul schimbării climatice pentru țările în curs de dezvoltare.

Premierul indian Narendra Modi a salutat adoptarea la Paris a acordului pentru combaterea încălzirii globale, apreciind că aceasta este o victorie a justiției climatice.

„Nu există învingători și nici învinși la încheierea acordului de la Paris. Justiția climatică a câștigat și noi toți lucrăm pentru un viitor mai verde. Schimbarea climatică rămâne o provocare, dar acordul de la Paris arată că toate țările au acceptat această provocare și că ele au lucrat pentru găsirea unei soluții. Deliberările la COP21 și acordul de la Paris demonstrează înțelepciunea colectivă a liderilor mondiali pentru a atenua schimbarea climatică“, a spus premierul indian.

Președintele SUA Barack Obama a salutat acordul asupra climei încheiat la Conferința internațională privind schimbările climatice (COP21) de la Paris, definindu-l drept un acord puternic și istoric, precum și cea mai bună șansă pentru a salva planeta de efectele schimbărilor climatice globale.

„Astăzi, poporul american se poate mândri, întrucât acest acord istoric este un tribut și al leadershipului american. În ultimii șapte ani, am transformat Statele Unite în lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice“, a spus Obama.

Acest acord reprezintă „cea mai bună șansă pentru a salva planeta pe care o avem“, a reiterat liderul de la Casa Albă, subliniind că acordul de la Paris marchează o „cotitură“ în lupta împotriva schimbării climatice.

„Problema nu este rezolvată datorită acordului de la Paris, dar acesta stabilește cadrul durabil de care lumea are nevoie pentru a soluționa criza climatică", a declarat Obama, citat de AFP.

„El creează mecanismul și arhitectura pentru a înfrunta această provocare în mod eficient“, a adăugat el.

În plus, acest acord este un semnal puternic pentru a spune că lumea a făcută o cotitură hotărâtă spre un viitor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, a mai spus el, estimând că aceasta trebuie să încurajeze investițiile și inovația în energiile curate „într-un ritm fără precedent“.

Amintind că a făcut din climat o prioritate încă de la venirea sa la putere în 2009, Obama a estimat că SUA au de acum o poziție de „lider“ în lupta împotriva schimbării climatice.

Președintele american a mulțumit de asemenea celor aproape 200 de țări „mari și mici, dezvoltate și emergente, pentru că au lucrat împreună pentru a înfrunta o amenințare care ne privește pe toți“.

„Împreună, noi am arătat ceea ce este posibil de făcut când lumea este unită“, a concluzionat Obama.

Angajamentele celor mai mari poluatori

China, cel mai mare poluator la nivel mondial (aproximativ un sfert din totalul emisiilor) s-a angajat, în premieră, să-și plafoneze emisiile de gaze cu efect de seră până cel mai târziu în 2030, după ce o lungă perioadă de timp Beijingul a fost în defensivă, invocând imperativul dezvoltării economice. În același timp cel mai mare consumator mondial de cărbune, sursa de energie cu cel mai ridicat grad de poluare, dar și cel mai important investitor în domeniul energiilor regenerabile, China are în vedere o reducere cu 60% - 65% a emisiilor sale industriale în 2030 prin raport cu 2005.

SUA, cel de-al doilea cel mai mare poluator din lume și fost deținător a primului loc pentru o lungă perioadă de timp, doresc să-și reducă emisiile poluante cu 26% - 28% până la orizontul anului 2025, un obiectiv mai mic decât cel fixat de UE, dar superior precedentelor contribuții americane la soluționarea problemei schimbărilor climatice.

„Cel puțin Statele Unite s-au prezentat cu un plan credibil“, a remarcat Jennifer Morgan, reprezentant al World Resources Institute, adăugând că Administrația Obama este „prima care atacă această problemă“.

Uniunea Europeană, cel de-al treilea cel mai mare poluator, responsabilă de aproximativ 10% din totalul emisiilor, a fost primul actor important al scenei internaționale care și-a prezentat planul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40% până în 2030, în raport cu volumul de emisii din anul 1990.

India, al patrulea poluator mondial a promis să-și reducă indicele emisiilor industriale de carbon cu 35% până în 2030 prin raport la nivelul din 2005, însă nu și-a fixat un obiectiv global de reducere a emisiilor. Autoritățile indiene pariază pe energiile regenerabile care vor asigura 40% din totalul de electricitate până în 2030.

Cel de-al cincilea mare poluator, Rusia, și-a fixat drept obiectiv reducerea emisiilor cu 25% - 30% până în 2030, în raport cu nivelul din 1990. Dacă este însă luat în calcul efectul pozitiv generat de vastele sale suprafețe acoperite cu păduri, ar fi vorba doar despre o reducere de 6% - 11% a emisiilor de gaze cu efect de seră din industrie, după cum observă organizația Climate Action Tracker.

 ecologic